Imaginea ta, intotdeauna vie in visarile mele. Eterna ta stralucire ce demonstreaza intreaga mea nazuinta spre ideal. Absolutul in care plutit-am noi candva pe aripile unui veac de singuratate. Sa fi fost visul inocent al dragostei nemaincercate pana acum?
Clipa vesnica in care plutim si focul etern ce ne apropie, cel care arde nemilos firea noastra, patimile noastre, greselile noastre, dezumanizandu-ne. Cautarea vesnica a unui ideal comun pe care-l cunoastem deja, dar nu realizam, afundandu-ne in repaosul temporal.
Aici e spatiul nostru. Aici sunt eu, nefiinta a framantarii interioare. Aici vei fi tu, muza si raspunsul razvratirilor unui suflet zbuciumat.
Tu esti opera mea de arta, dezastrul meu spectaculos, esti razboiul rece dinauntrul fiintei mele. Patimile tale se rasfrang asupra sensibilitatii mele precum valurile reci si distructive ale marii, ce se lovesc puternic de stanci, lasand in urma un gol adanc. Tu esti eternizarea mea in Absolut, esti oglindirea unei fiinte ideale in plan universal.
Prin tine visez, prin tine scriu, prin tine sorb fiecare picatura amara, inca nescursa, din paharul zilei de ieri.
Transforma iubirea noastra in viitor, eternizeaza clipa ce ne leaga si urmeaza-ma. Aici, unde eu nu voi insemna nimic, tu nu vei insemna nimic, dar Noi vom fi totul.
Adera la al meu vis romantic, evadeaza din real si fugi din lumea pieritoare a iubirilor de-o clipa.
Aici noi nu vom avea slabiciuni. Aici nu ne vom teme de nimic. Aici vei fi tu. Aici voi fi eu. Aici va incepe metamorfoza cuplului terestru, proiectat in ideal. Renunt la mine. Renunta la tine. Dezumanizeaza-te. Tine-ma de mana si fii aceeasi nefiinta cu mine.
Aici vom fi doar noi. Acum. Atunci. Candva. Intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu