E trecut de miezul noptii si da, constientizez ca s-a dus de mult magicul moment pe care l-am asteptat. Poate ca eram nerabdatoare sa-mi pun acea dorinta sau poate doar asteptam sa fac 16 ani. Acum totul pare mai real. Stiam si inainte ca iubesc o iluzie, insa acum durerea parca e amplificata de un element nou. Nu inteleg despre ce e vorba, nu s-a schimbat nimic, nu ne-am schimbat noi deloc. Filmul a ramas acelasi, vechile amintiri au ars cu cateva saptamani in urma. Lacatul inca isi are locul sau in amalgamul viselor pierdute.
Ma privesc in oglinda ce parca ma uraste si ea cu toata fiinta sa. Toate gandurile mele malefice s-ar rasfrange asupra mea acum, m-ar cioparti complet pana la ultimele bucatele, pana m-ar lasa in genunchi, tipand de durerea sfasietoare. Sangele a fost infectat de mult. Otrava ce imi curgea prin vene imi dadea candva forta, acum m-a adus la capatul puterilor, m-a imbolnavit iremediabil. Sentimentele adolescentine, iubirea asta ce trebuia sa fie trecatoare, numele sau... se scufunda cat mai adanc in oceanul sufletului. Dar acesta le respinge, ies din nou la suprafata, provocand valuri al caror zbucium pare din ce in ce mai ucigator.
Ucigatoare si rece. Privirea mea. Inca sunt in fata oglinzii. Mi-am schimbat dorinta, cred ca il urasc. Pe cine? Posibil. Pe cine vreau? Probabil... Uneori singuratatea vindeca ranile cel mai bine, iar alcoolul ma cufunda in mireasma uitarii. Melancolia clipei zambeste in interiorul meu. Ma simt bine. Parca nu as mai fi eu, parca toate cele scrise aici nu au fost gandite de mine. Firul gandurilor mele s-a pierdut.
Imi lipsesti. De fapt, azi m-ai dezamagit cel mai mult. Azi... am scris ultimul rand.
Pentru totdeauna
Vrei să spui că nu vei mai scrie pe blog? :(
RăspundețiȘtergereba da, o sa mai scriu. era vorba de ultimul rand al unei 'povesti' pe care incercam de mult timp s-o finalizez. :)
Ștergere